Cum se calculează dimensiunea poziției forex

Dimensionarea poziției este unul dintre cele mai fundamentale elemente ale managementului riscului în tranzacționarea forex. Aceasta determină cât dintr-o pereche valutară cumpără sau vinde un trader într-o singură tranzacție și influențează direct atât profiturile potențiale, cât și pierderile potențiale. Chiar și o strategie cu o probabilitate mare de succes poate deveni rapid neprofitabilă dacă dimensiunea poziției este prea mare pentru cont. Volumele mici de tranzacționare generează două probleme esențiale pentru investitori, deoarece restricționează potențialul de profit și îngreunează extinderea capitalului. 

Principiul fundamental al gestionării dimensiunii pozițiilor implică potrivirea nivelului de risc cu suma disponibilă a capitalului propriu din cont. În loc să se concentreze doar pe semnalele de intrare, traderii trebuie să calculeze cât din contul lor sunt dispuși să riște la fiecare tranzacție. Această procedură menține pierderile controlate la niveluri stabile între diferite medii de testare. Expunerea la risc a traderului la un cont de 10,000 USD este de 1%, ceea ce înseamnă că orice tranzacție unică va avea o pierdere maximă de 100 USD, indiferent de perechea valutară sau de distanța stop-loss. 

Concepte de bază pe care trebuie să le cunoașteți mai întâi

Înainte de a calcula dimensiunea poziției, este necesar să înțelegem câteva elemente constitutive ale tranzacționării forex. Primul concept este lotul, care reprezintă o dimensiune standardizată a contractului. Un lot standard este egal cu 100,000 de unități din moneda de bază, în timp ce un mini lot este egal cu 10,000 de unități, iar un micro lot este egal cu 1,000 de unități. Unii brokeri oferă nano loturi cu 100 de unități, ceea ce permite traderilor să selecteze dimensiuni ale tranzacțiilor care se potrivesc cu fondurile disponibile din contul lor. 

Prescurtarea „procentaj în punct” este reprezentată de simbolul pip. Un pip se referă de obicei la a patra zecimală în majoritatea perechilor valutare, deși în perechile care includ yenul japonez, un pip este a doua zecimală. Platformele afișează pipetele ca pipi fracționali, ceea ce permite traderilor să obțină o precizie mai mare în tranzacționare. 

Legătura dintre acești termeni impune traderilor să calculeze valoarea pip-ului, care reprezintă valoarea monetară a unei mișcări pip în moneda de bază a contului lor. Valoarea Pip-ului depinde de perechea valutară tranzacționată, de mărimea tranzacției și de faptul dacă moneda contului este aceeași cu moneda de cotație. 

Ultimul factor care afectează prețul unei acțiuni este marja și efectul de levier. Un trader poate gestiona poziții mai mari prin efect de levier, dar trebuie să ofere marjă drept garanție pentru a începe și a menține tranzacțiile sale. Cei trei factori ai mărimii poziției determină suma maximă a fondurilor din cont care pot fi riscate într-o singură tranzacție. 

Cadrul de risc

Primul pas în dimensionarea pozițiilor necesită determinarea sumei maxime de capital al contului care ar trebui să fie investită într-o singură poziție de tranzacționare. Majoritatea traderilor își rezervă 1% până la 2% din capitalul propriu al contului pentru gestionarea riscului, pentru a atinge niveluri de risc consistente în toate condițiile de piață. Un cont de 10,000 USD ar avea o limită de risc de 100 USD, deoarece 1% din 10,000 USD este egal cu 100 USD. 

Al doilea pas necesită ca traderii să determine distanța stop-loss, care definește numărul de pips-uri care vor declanșa o ieșire din tranzacție. Să presupunem că stop-ul este setat la 50 de pips-uri distanță de intrare. Limita de risc de 100 USD stabilește că fiecare pip are o valoare de 2 USD. Funcția stop-loss previne depășirea limitei de risc de către pierderi atunci când devine activă. 

Analiza riscului per tranzacție cu distanța stop-loss permite traderilor să determine dimensiuni adecvate ale pozițiilor care se potrivesc strategiei lor de tranzacționare și capitalului disponibil. Această metodă previne pierderile majore, deoarece o singură tranzacție pierzătoare nu va cauza daune excesive capitalului. 

Formula mărimii poziției

Formula pentru dimensiunea poziției trebuie aplicată după stabilirea atât a riscului per tranzacție, cât și a distanței stop-loss. Sistemul efectuează calcule pentru a verifica dacă toate tranzacțiile îndeplinesc cerințele selectate de toleranță la risc și nivel de stop. 

Procesul începe cu riscul contului în termeni monetari:

Calculul pentru Riscul Contului ($) necesită înmulțirea valorii Capitalului Propriu al Contului cu Procentul de Risc. 

Pierderea maximă posibilă ar fi de 100 USD dacă se pornește de la un capital propriu de 10,000 USD și se asumă un risc de 1%. 

Apoi, determinați riscul per pip. Acest lucru se face împărțind riscul contului la distanța stop-loss:

Risc per Pip ($) = Riscul contului ÷ Stop-Loss (pips). 

Valoarea stop-loss de 50 de pips are ca rezultat 2 dolari per pip, deoarece 100 dolari împărțit la 50 este egal cu 2 dolari. 

Pasul final necesită să determinați dimensiunea poziției în unități. 

Dimensiunea poziției (unități) = Risc per Pip ÷ Valoare Pip per unitate.

Dacă valoarea pip-ului este de 0.10 USD per microlot (1,000 de unități), atunci 2 USD ÷ 0.10 USD = 20,000 de unități sau două mini-loturi.

Cum se calculează valoarea pip-ului

Dimensionarea precisă a poziției depinde de cunoașterea valorii unui singur pip în moneda de bază a contului. Valoarea pip-ului se modifică în funcție de perechea valutară, dimensiunea lotului și dacă moneda contului se potrivește cu moneda de cotație a perechii.

Pentru perechile în care moneda contului este egală cu moneda de cotație, calculul este simplu. Un trader care operează cu un cont USD ar executa tranzacții pe perechea EURUSD. Un lot standard care conține 100,000 de unități are o valoare de un pip egală cu 10 USD. Pentru un mini lot (10,000 de unități), un pip valorează 1 USD, iar pentru un micro lot (1,000 de unități), este de 0.10 USD.

Când moneda contului este diferită de moneda cotată, este necesar un pas suplimentar de conversie. Calculul valorii pip-ului pentru un cont USD care tranzacționează GBPJPY necesită mai întâi determinarea valorii în JPY, apoi convertirea acesteia în USD pe baza cursului de schimb USDJPY curent. Procesul de calcul stop-loss și take-profit se desfășoară automat pe MetaTrader, iar utilizatorii trebuie să înțeleagă conceptele fundamentale. 

Anumite instrumente necesită o atenție suplimentară. Pentru perechile JPY, pip-urile sunt măsurate la a doua zecimală, iar pentru mărfuri precum aurul (XAUUSD), specificațiile contractuale diferă de perechile forex standard.

Dimensionare cu stopuri bazate pe volatilitate

Traderii care doresc să utilizeze volatilitatea pentru dimensionarea pozițiilor stabilesc, de asemenea, niveluri fixe de stop-loss. Tehnicile de gestionare a riscului trebuie să își ajusteze strategiile în funcție de amploarea fluctuațiilor de preț ale perechilor valutare pe parcursul unor perioade specifice de timp pentru a determina volatilitatea. Indicatorul Average True Range (ATR) servește ca indicator principal pentru această strategie de tranzacționare. 

De exemplu, dacă EURUSD are un ATR de 80 de pips pe graficul zilnic, setarea unui stop-loss la 1× ATR înseamnă că tranzacția permite o mișcare de 80 de pips. Valoarea maximă a riscului de 100 USD per cont limitează fiecare pip la o valoare de 1.25 USD. În acest caz, dimensiunea poziției ar fi egală cu un mini-lot sau 10,000 de unități. Sistemul va reduce automat expunerea la tranzacționare atunci când volatilitatea pieței crește și indicatorul ATR ajunge la 120 de pips, deoarece valoarea riscului rămâne la 100 USD. 

Metoda previne tranzacțiile mari în perioadele de volatilitate a pieței, în timp ce previne tranzacțiile mici în perioadele de calm al pieței. Stop-urile ajustate la volatilitate permit traderilor să prevină fluctuațiile prețurilor pieței de a declanșa stop-out-uri. 

Metode avansate de dimensionare a poziției

Traderii implementează metode de dimensionare a pozițiilor care depășesc regulile de risc cu procent fix pentru a obține o optimizare maximă a strategiei de tranzacționare. Metoda riscului fix în dolari impune traderilor să atribuie o sumă specifică în dolari fiecărei tranzacții în loc să utilizeze un procent de capital propriu. Un trader ar stabili o regulă de a risca exact 50 USD pentru fiecare tranzacție, indiferent de soldul contului său. Metoda oferă stabilitate, dar nu se adaptează la modificările dimensiunii contului. 

Metoda multiplilor R stabilește „1R” ca fiind suma fixă ​​a riscului pe care traderii trebuie să o aloce fiecărei poziții de tranzacționare. Un nivel de risc de 100 USD indică faptul că un profit de 300 USD ar fi de trei ori mai mare decât suma inițială a riscului (3R). Cadrul permite organizațiilor să își monitorizeze performanța strategiei în timp, împiedicându-le în același timp să se bazeze doar pe ratele de câștig. 

Traderii care utilizează metode de scalare intră în poziții în momente diferite și își reduc expunerea pe piață atunci când tranzacțiile lor încep să genereze profituri. Poziția începe de la jumătate din dimensiune până când prețul confirmă direcția, după care se adaugă a doua jumătate, menținând în același timp riscul în limite predeterminate. 

Criteriul Kelly reprezintă o formulă matematică ce apare în literatura de tranzacționare pentru optimizarea creșterii. Sistemul generează dimensiuni de tranzacționare agresive pe care majoritatea traderilor cu amănuntul nu le pot utiliza eficient, așa că trebuie să facă ajustări conservatoare pentru tranzacționarea reală pe piața forex. 

Efect de levier, marjă și constrângeri de reglementare

Mărimea unei poziții de tranzacționare depinde de valoarea efectului de levier și de cerințele de marjă. Sistemul de efect de levier permite traderilor să controleze pozițiile de tranzacționare care au valori mai mari decât soldul contului lor curent. Un trader poate gestiona active de piață în valoare de 30,000 USD printr-un efect de levier de 1:30, utilizând doar 1,000 USD de marjă. Potențialul mai mare atât pentru câștiguri, cât și pentru pierderi îi face pe traderi să se concentreze pe dimensionarea corectă a pozițiilor. 

Valoarea garanției necesare pentru a începe și a menține o tranzacție deschisă este cunoscută sub numele de marjă. Dacă un broker necesită o marjă de 3.3% pentru EURUSD, deschiderea unei poziții de 1 lot standard (100,000 USD) ar necesita o marjă de 3,300 USD. Sistemul împiedică utilizatorii să tranzacționeze atunci când fondurile contului lor scad sub minimul necesar pentru finalizarea tranzacției. 

Cadrul de reglementare stabilește limite specifice ale efectului de levier, care diferă între diverse locații geografice. În Statele Unite, efectul de levier pentru piața valutară cu amănuntul este plafonat la 1:50 pentru perechile majore, în timp ce în Europa, conform regulilor ESMA, este restricționat la 1:30. Plafoanele pentru Australia și Japonia diferă în funcție de instrument și de cerințele de reglementare. Aceste reguli există pentru a proteja traderii de asumarea unor riscuri financiare excesive. 

Concluzie

Procesul de determinare a dimensiunii poziției reprezintă elementul central care permite traderilor să practice o gestionare disciplinată a riscurilor în tranzacționarea forex. Procesul începe cu determinarea procentului de risc, urmată de măsurarea distanței stop-loss, ceea ce duce la calcularea dimensiunii poziției pentru o protecție sistematică a capitalului. Definirea riscului reprezintă primul pas în abordarea fundamentală, care duce apoi la determinarea dimensiunii tranzacției folosind stopuri fixe și metode bazate pe volatilitate. 

Aplicarea corectă a dimensionării pozițiilor permite traderilor să gestioneze volatilitatea pieței printr-o abordare sistematică. Sistemul permite traderilor să rămână pe piață până când abilitățile și metodele lor de tranzacționare se transformă într-un avantaj competitiv constant.